Cu primii fulgi de zăpadă la geam, cu miros de scorțișoară și cu cei mai curajoși dintre noi care au împodobit bradul de Crăciun, cărțile par să fie cea mai bună completare a tabloului hibernal.
CODUL LUI DA VINCI – DAN BROWN
Cartea Codul lui Da Vinci apărută în anul 2004 este scrisă sub formă de roman, cu multe dialoguri. Debutează cu multe precizări despre două asociaţii secrete: Le Prieuré de Sion (Stăreţia Sionului) şi Opus Dei, o congregaţie catolică de o pietate ferventă, recunoscută de Vatican în pofida unor controverse pe care le-a iscat cu privire la unele tehnici de coerciţie şi spălare a creierelor.
Codul lui Da Vinci este cartea (si nu ma refer in nici un caz la film) care trebuie obligatoriu recitita. Poate chiar de mai multe ori. La prima lectura iti pui intrebari, iti zdruncini putin credintele si gandurile. Asta pentru ca desi actiunea este destul de simpla si fantezista, simbolurile si semnificatiile sunt profunde si credibile. Si atunci simti nevoia sa iei paginile de la capat, pentru a intelege daca adevarul este acolo sau in ceea ce stii de o viata. Mi se pare socant ca desi cartea desfiinteaza credintele crestine profunde a devenit un best-seller, ca lumea s-a indoit de mostenirea crestina, astfel incat a fost necesara interventia bisericii pentru a scoate in evidenta inadvertente in succesiunea faptelor. In final cartea ramane, ca intreaga literatura, un amestec de istorie, adevar, fictiune, basm si controverse.
